Evidența Persoanelor

Acte speciale

Modificarea C.N.P. atribuit sau înscris greşit în actele de stare civilă se face, la cererea persoanei în cauză sau a reprezentantului legal al acesteia, ori din oficiu.

Documentele în vederea modificării CNP-ului atribuit sau înscris greșit în actele de stare civilă pot fi depuse la Starea Civilă care are în păstrare actul de naștere, sau la serviciile publice comunitare de evidența persoanelor de la domiciliul solicitantului.

Actele necesare în vederea modificării CNP-ului sunt următoarele:

  • documentul de identitate valabil - original;
  • certificatul de naştere - original (în cazul în care deţineţi mai multe certificate de naştere, în original, se vor preda certificatele vechi şi se va prezenta ultimul certificat eliberat);
  • certificatul de căsătorie - original, în cazul persoanei căsătorite, chiar dacă prin căsătorie nu s-a schimbat numele de familie;
  • hotărârea de divorţ, definitivă/irevocabilă sau certificatul de divorţ, convenţia încheiată în procedura divorţului cu copii minori, în original, în cazul persoanei divorțate;
  • certificatul de căsătorie și certificatul de deces al soţului decedat / soţiei decedate, în original, în cazul persoanei văduve;
  • certificatele de naştere ale copiilor cu vârsta mai mică de 14 ani, după caz, în original;
  • procură specială şi act de identitate împuternicit, după caz.

Observatii:

După obţinerea codului numeric personal, ofițerul de stare civilă din cadrul Direcției Evidența Persoanelor Buzău – Compartiment Stare Civilă, îl înscrie pe certificatele de stare civilă la rubrica corespunzătoare.

Cetățenii români pot solicita, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie și a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în condițiile art. 41^1 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

  1. când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
  2. când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care dorește să îl obțină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum și asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;
  3. când, din neatenția ofițerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoașterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate mențiuni greșite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;
  4. când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte și dorește simplificarea acestuia;
  5. când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume și dorește adăugarea acestuia la prenumele inițial, cu respectarea dispozițiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele;
  6. când persoana în cauză poartă un nume de proveniență străină și solicită să poarte un nume românesc;
  7. când persoana și-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, și dorește să revină la numele dobândit la naștere sau purtat anterior;
  8. când părinții și-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinților lor, cu respectarea dispozițiilor art. 41^4 din Legea nr. 119/1996;
  9. când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalți membri ai familiei;
  10. când unul dintre soți sau ambii dorește/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei, cu respectarea dispozițiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și cu consimțământul celuilalt soț, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă;
  11. când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării nașterii, în formele prevăzute la art. 416 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, însă, întrucât nu s-a încuviințat și purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
  12. când prenumele purtat este specific sexului opus;
  13. când persoanei i s-a încuviințat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească și solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă;
  14. când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate și nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu pașaportul/actul de identitate emis de autoritățile străine;
  15. alte cazuri temeinic justificate.

Sunt considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele situatii:

  1. când persoana în cauză a adoptat minori și dorește ca aceștia să poarte un alt prenume;
  2. când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți, iar soțul supraviețuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naștere;
  3. când în urma divorțului un fost soț revine la numele de familie purtat anterior și care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorț, și dorește să poarte numele dobândit la naștere;
  4. când în urma divorțului un fost soț păstrează numele de familie purtat în căsătorie și dorește un nume purtat anterior căsătoriei sau numele dobândit la naștere;
  5. când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți celălalt soț se recăsătorește și, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta dorește să poarte numele de familie dobândit la naștere;
  6. când fostul soț dorește să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii, cu consimțământul fostului soț, dat în forma autentică sau în fața ofițerului de stare civilă;
  7. când părinții au divorțat, iar părintele care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei solicită pentru copil să poarte același nume de familie cu el;
  8. când s-a desfăcut adopția unei persoane căsătorite care are copii minori și în urma desfacerii adopției persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopție și dorește schimbarea numelui de familie al copilului/copiilor pentru a purta nume de familie comun;
  9. când unul dintre soți, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soț, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopție, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopției și celălalt soț dorește să poarte nume de familie comun cu acesta;
  10. când părintele căruia i-a fost încredințat un minor în urma divorțului solicită ca acesta să-i poarte numele de familie dobândit ca urmare a încheierii unei noi căsătorii, cu consimțământul soțului și al celuilalt părinte al minorului, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă.

Procedura schimbării numelui pe cale administrativă

Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă trebuie să depună o cerere la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau, pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate, la primăria corespunzătoare ultimului domiciliu din România.

Cererea se poate depune personal sau printr-un împuternicit, în baza unei procuri speciale.

Cererea de schimbare a numelui trebuie însoțită de următoarele acte:

  • actul de identitate și certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui, original;
  • un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;
  • dacă este cazul, consimțământul persoanei al cărei nume se solicită a fi purtat, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă;
  • dacă este cazul, încuviințarea instanței de tutelă;
  • pentru solicitanții care au împlinit vârsta de 14 ani, certificat de cazier judiciar;
  • orice alte documente pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale;
  • procură specială și actul de identitate al împuternicitului, în cazul în care schimbarea numelui este solicitată prin împuternicit.
  • Descarcă cerere

Important:

Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinți sau, cu încuviințarea instanței de tutelă, de către tutore. Dacă părinții nu se înțeleg cu privire la schimbarea numelui copilului, va hotărî instanța de tutelă.

Când cererea de schimbare a numelui minorului este făcută de către unul dintre părinți, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în forma autentică sau în fața ofițerului de stare civilă. Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicție ori este declarat mort sau decăzut din exercițiul drepturilor părintești.

În cazul în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată și de acesta.

Pentru persoana pusă sub interdicție, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviințarea instanței de tutelă.

În cazul în care părinții copilului sunt decedați, necunoscuți, puși sub interdicție, dispăruți, decăzuți din drepturile părintești ori declarați morți pe cale judecătorească și nu a fost instituită tutela, cererea de schimbare a numelui minorului se face de către structura publică specializată pentru protecția copilului din subordinea Consiliului Județean Buzău.

Schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere odată cu schimbarea numelui de familie al unuia dintre părinți sau ulterior, pentru motive temeinice.

În situația în care ambii părinți solicită schimbarea numelui de familie, schimbarea numelui de familie al minorului este obligatorie și se realizează din oficiu.

Prin excepție, schimbarea numelui de familie a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani se realizează numai cu consimțământul acestuia.

Schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând.

Schimbarea numelui de familie, ca urmare a unei dispoziții administrative, are efect asupra numelui de familie de la naștere, după cum urmează:

  1. pentru persoanele căsătorite care nu și-au păstrat, în urma căsătoriei, numele de familie dobândit la naștere, dispoziția emisă ca urmare a schimbării numelui de familie pe cale administrativă se înscrie pe marginea actului de naștere și nu are efect asupra numelui de familie dobândit la naștere;
  2. pentru persoanele căsătorite care și-au păstrat, în urma căsătoriei, numele de familie dobândit la naștere, dispoziția emisă ca urmare a schimbării numelui de familie pe cale administrativă se înscrie pe marginea actului de naștere și nu are efect asupra numelui de familie dobândit la naștere;
  3. pentru persoanele divorțate care au revenit, în urma divorțului, la numele de familie dobândit la naștere, dispoziția emisă ca urmare a schimbării numelui de familie pe cale administrativă se înscrie pe marginea actului de naștere și nu are efect asupra numelui de familie dobândit la naștere;
  4. pentru persoanele divorțate care nu au revenit, în urma divorțului, la numele de familie dobândit la naștere, dispoziția emisă ca urmare a schimbării numelui de familie pe cale administrativă se înscrie pe marginea actului de naștere și nu are efect asupra numelui de familie dobândit la naștere;
  5. pentru copiii minori și la cererea copiilor majori ai căror părinți și-au schimbat numele de familie, dispoziția emisă ca urmare a schimbării numelui de familie pe cale administrativă se înscrie pe marginea actelor de naștere ale acestora și are efect asupra numelui de familie al părinților înscris în actul de naștere numai dacă această schimbare privește numele de familie purtat la nașterea copiilor.

 

Se eliberează în baza actului de nastere (întocmit în registrul actelor de nastere), precum și a menţiunilor înscrise pe marginea acestuia.

Cererea se poate depune la oricare S.P.C.L.E.P. sau, după caz, primărie a unităţii administrativ-teritoriale unde nu funcţionează S.P.C.L.E.P., misiune diplomatică sau oficiu consular de carieră a/al României în străinătate, sau la D.G.E.P. şi S.P.C.J.E.P./D.G.E.P.M.B. numai în situaţiile prevăzute la art. 10 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Depunerea cererii pentru eliberarea adeverinţei privind statutul civil se face la sediul Compartimentului Stare Civilă.

Acte necesare:

  • actul de identitate al solicitantului;
  • procura specială, autentificată, în original si actul de identitate al persoanei împuternicite, în cazul în care cererea se depune prin împuternicit;
  • adeverinta privind statutul civil (descarcă adeverință - Anexa 18) se poate elibera și avocaților împuterniciți de către titulari sau de către reprezentanții legali ai acestora, în baza împuternicirii avocațiale și a legitimației.

Instituția responsabilă pentru completarea formularului E401 (partea B), în cazul lucrătorilor cetățeni români cu domiciliul în România și care își desfășoară activitatea în alte state membre ale Uniunii Europene, este structura de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor de la domiciliul solicitantului.

Descarcă formular E401

Ofițerul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei prin divorț pe cale administrativă, dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie sau adoptați.

Cererea de divorț pe cale administrativă se depune de către ambii soți, în fața ofițerului de stare civilă delegat, la primăria care are în păstrare actul de căsătorie sau pe raza căreia se află ultima locuință comună a soților.

În cererea de divorț, fiecare dintre soți declară pe propria răspundere că:

  • este de acord cu desfacerea căsătoriei;
  • nu are copii minori cu celălalt soț, născuți din căsătorie sau adoptați împreună;
  • nu este pus sub interdicție;
  • nu a mai solicitat altor autorități desfacerea căsătoriei;
  • indică adresa ultimei locuințe comune;
  • precizează numele pe care îl va purta după desfacerea căsătoriei.

La depunerea cererii de divorț, ofițerul de stare civilă delegat solicită următoarele documente:

  • certificatele de naștere și de căsătorie, în original;
  • actele de identitate, în original.

Documentele menționate trebuie însoțite de o declarație dată în fața ofițerului de stare civilă, în situația în care ultima locuință comună declarată nu coincide cu domiciliul sau reședința ambilor soți înscrisă în actele de identitate.

În cazul persoanelor care nu cunosc limba română, depunerea cererii de divorț se face în prezența unui traducător autorizat, iar în cazul persoanelor cu deficiențe de auz sau vorbire, în prezența unui interpret autorizat, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal.

Ofițerul de stare civilă delegat înregistrează cererea de divorț în ziua depunerii și acordă soților un termen de 30 de zile calendaristice, calculat de la data depunerii, pentru eventuala retragere a acesteia.

La expirarea termenului, ofițerul de stare civilă verifică dacă soții își mențin intenția de a divorța și dacă consimțământul lor este liber și neviciat.

În cazul în care ambii soți sau unul dintre aceștia renunță la divorț, se completează o declarație în acest sens.

Dacă soții nu se prezintă împreună după expirarea termenului, dosarul de divorț se clasează, prin întocmirea unui referat.

Pentru divorțul prin acordul părților, a fost instituită, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Buzău nr. 244/29.12.2025, o taxă în cuantum de 1.024 lei.

Notă: Renunțarea la divorț, de către ambii soți sau doar de către unul dintre aceștia, nu atrage restituirea taxei achitate.

În procesul de înregistrare a faptelor și actelor de stare civilă pot apărea erori care afectează conținutul acestora.

Noțiunea de „eroare”, în contextul rectificării, se referă la erorile materiale apărute cu ocazia scrierii sau transcrierii declarațiilor făcute în fața ofițerului de stare civilă.

Aceste erori pot fi corectate prin procedura administrativă de rectificare a actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora, în baza unei dispoziții emise de primarul unității administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă.

Rectificarea are ca scop corelarea actului de stare civilă cu documentele depuse la înregistrarea evenimentului.

Cererea de rectificare a actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea, însoțită de documentele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primăria unității administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă ori, după caz, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primăria de la domiciliul solicitantului.

Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora se realizează în baza dispoziției primarului unității administrativ-teritoriale competente, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al S.P.C.J.E.P. În funcție de rezultatul verificărilor, se emite dispoziție de admitere sau de respingere.

  1. Modificări intervenite în statutul civil sau nume, produse în străinătate

Cererea pentru înscrierea modificărilor intervenite în statutul civil sau referitoare la nume, produse în străinătate, se poate depune:

  • personal de către solicitant, sau
  • prin împuternicit, cu procură specială, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primăria unității administrativ-teritoriale care păstrează actul pe marginea căruia se va face mențiunea.

Înscrierea modificărilor în actele de stare civilă se realizează de ofițerul de stare civilă, cu aprobarea șefului serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor.

Documentele necesare pentru depunerea cererii:

  • documentul de schimbare a numelui și/sau prenumelui, emis de autoritățile străine (original);
  • traducerea legalizată în limba română a documentului, realizată la notar public din țară, la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României din străinătate, sau la notar străin (cu aplicarea apostilei conform Convenției de la Haga din anul 1961 sau supralegalizare, după caz);
  • adeverință emisă de Direcția Generală de Pașapoarte privind statutul juridic al solicitantului față de statul român (dacă nu se poate dovedi cetățenia română);
  • certificatul de naștere și/sau căsătorie al persoanei pentru care se solicită mențiunea;
  • pașaportul străin;
  • pașaportul românesc, dacă este cazul.

Cererea poate fi depusă în nume propriu sau prin împuternicit, prin procură specială care trebuie să cuprindă expres că persoana împuternicită reprezintă solicitantul atât pentru depunerea documentelor, cât și pentru ridicarea noilor certificate de stare civilă.

În situația în care solicitantul deține doar pașaportul emis pe noul nume, fără actul administrativ de schimbare a numelui, se aplică prevederile art. 41 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă.

  1. Înscrierea mențiunilor privind divorțurile sau decesul produse în străinătate

Conform art. 44 din Legea nr. 119/1996, modificările intervenite în statutul civil al cetățenilor români aflați în străinătate se înscriu de ofițerul de stare civilă prin mențiune pe marginea actelor, cu aprobarea șefului serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor.

Excepție: Hotărârile străine recunoscute prin instanță în România se înscriu fără avizul șefului serviciului județean.

Documente necesare pentru divorț:

  • certificatul sau extrasul de căsătorie străin, original, cu apostila Convenției de la Haga sau supralegalizat;
  • certificat privind hotărârile judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, eliberat de instanța competentă din statul membru;
  • declarații notariale privind numele purtat în timpul căsătoriei, dacă nu reiese din certificatul/extras;
  • traducere autentificată în limba română a certificatului/extrasului și a sentinței de divorț, cu apostilă sau supralegalizare;
  • sentința de divorț străină, original, definitivă, cu apostila Convenției de la Haga sau supralegalizată, însoțită de Anexa 1 din Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului European;
  • declarații notariale privind numele după divorț, dacă nu este precizat în sentință;
  • certificatul de naștere și actul de identitate.

Documente necesare pentru deces:

  • certificatul de deces străin, original, cu apostila Convenției de la Haga sau supralegalizat;
  • traducere autentificată în limba română;
  • certificatul de naștere și actulcopi de identitate.

Dovada identității:

  • cetățeni români cu domiciliul în România: buletin, carte de identitate sau carte provizorie;
  • cetățeni români cu domiciliul în străinătate: pașaport cu statut CRDS;
  • cetățeni apatrizi: pașaport conform Convenției din 1954, cu permis de ședere temporară sau permanentă;
  • cetățeni UE/SEE: document de identitate sau pașaport;
  • cetățeni străini din state terțe: pașaport cu viză valabilă pentru România.

Toate documentele trebuie să fie în termen de valabilitate.

Cerere prin împuternicit:

  • procură specială originală (notarială, consulară sau avocațială) cu mențiunea expresă privind reprezentarea pentru depunerea documentelor și ridicarea noilor certificate;
  • documentul de identitate al împuternicitului.

Condiții pentru documentele străine:

  • documente emise de state semnatare ale Convenției de la Haga (05.10.1961) - apostilă obligatorie;
  • documente din state cu care România are tratate/convenții de asistență judiciară - scutite de apostilă sau supralegalizare;
  • alte documente - supralegalizare necesară.

Certificat privind componența familiei

Certificatul privind componența familiei se eliberează de către serviciul de stare civilă din cadrul primăriei pe raza căreia solicitantul sau reprezentantul legal al acestuia are domiciliul.

Eliberarea certificatului se face la cererea unuia dintre soți sau a reprezentantului legal al familiei (împuternicit prin procură specială autentificată la notar public), conform modelului prevăzut în Anexa nr. 19 la H.G. nr. 255/2024 privind aprobarea Metodologiei de aplicare unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă.

Descarcă certificat

Documente necesare:

  • declarație pe proprie răspundere pentru fiecare persoană majoră, dată în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă, din care să rezulte acordul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 679/2016 (GDPR), precum și pentru comunicarea acestor date către ambasada sau consulatul statului în care se solicită reîntregirea familiei;
  • declarația va include, după caz, și consimțământul pentru prelucrarea datelor copiilor minori (sub 14 ani) aflați în întreținere. minorii cu vârsta între 14 și 18 ani vor semna declarația în nume propriu, asistați de părinte sau reprezentantul legal;
  • declarația poate fi dată la misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din statul de reședință ori la un notar public (din țară sau din străinătate). În cazul în care declarația este întocmită în străinătate, aceasta trebuie apostilată sau supralegalizată, după caz, tradusă în limba română și autentificată de un notar public român;
  • actele de identitate ale soților sau ale reprezentantului legal / pașaportul cetățeanului român cu domiciliul în străinătate;
  • certificatele de stare civilă;
  • alte documente justificative, după caz (de exemplu: sentințe de divorț, decizii/dispoziții de schimbare a numelui pe cale administrativă);
  • procură specială, în original, dacă cererea este depusă prin împuternicit.

Eliberarea extraselor pentru uz oficial și a copiilor documentelor

Eliberarea extraselor pentru uz oficial și a copiilor documentelor care au stat la baza întocmirii actelor de stare civilă se realizează în conformitate cu:

  • art. 69 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
  • art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 255/2024 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă.

Cine poate solicita

  • autoritățile și instituțiile publice prevăzute de lege (instanțe judecătorești, parchete, poliție, servicii de evidență a persoanelor, Direcția Generală de Pașapoarte etc.);
  • instituțiile cu atribuții în domeniul protecției copilului și Autoritatea Națională pentru Cetățenie;
  • notarii publici, camerele notarilor publici, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și executorii judecătorești, în cazuri temeinic justificate;
  • titularii actelor, reprezentanții legali ai acestora, persoanele îndreptățite sau împuterniciții acestora (prin procură specială), precum și avocații împuterniciți.

Ce documente se eliberează

  • extrase pentru uz oficial de pe actele de stare civilă, eliberate gratuit pentru autoritățile publice;
  • fotocopii ale documentelor care au stat la baza întocmirii actelor de stare civilă, aflate în arhiva instituției, cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale.

Condiții pentru eliberare

  • solicitările se formulează în scris;
  • eliberarea documentelor se face cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 privind protecția datelor cu caracter personal (GDPR);
  • în cazul cererilor depuse prin împuternicit, este necesară prezentarea procurii speciale;
  • pentru documentele aflate în arhiva Arhivelor Naționale, solicitările se soluționează în aceleași condiții, prin intermediul instituțiilor competente.

Ultima modificare la data de 31 martie 2026